Școala hănțeșteană – de la începuturile unui învățământ organizat la educația în spirit european a mileniului III

Învățământul hănțeștean, în primele sale forme de organizare, a avut un caracter preponderent religios, fiind organizat în cadrul bisericii din sat. Primele mărturii documentare provin din deceniului III al secolului al XIX – lea în care se amintesc numele unor descendenți ai neamului Halunga care au organizat învățământul bisericesc și laic în satul Hănțești. Începutul a fost făcut de preotul – iconom Emanoil Halunga, profesor îndrumător la școala întemeiată de vornicul Teodor Silion în chiliile de pe lângă biserica renovata de acesta. În câteva note monografice de la începuturile secolului XX se arată că ”pentru a da o mai mare strălucire bisericii prifăcute de el, vornicul Teodor Silion înființează în curtea bisericii o școală de cântări bisericești, de unde, – ieșeau tineri și se făceau preoți …. Școala era întreținută de vornicul Teodor Silion. Profesori au fost iconomul Halunga, Pr. Pavel Neamțu, diaconul Cucu și alții …. Școala nu a funcționat mult timp. Probabil odată cu moartea vornicului Silion (1856) își incetează și școala activitatea. Ulterior, în chiliile care au adăpostit Școala Catehetică din curtea bisericii, a funcționat și școala primară din sat.”

Primii dascăli ai Școlii Catehetice din Hănțești aveau o pregătire elevată, fiind școliți la Seminarul din Socola – Iași și ca bursieri la Școala Sf. Sava din București: iconomul Emanoil Halunga – cel mai elevat dintre preoții satului, împreună cu fiii săi.

Începuturile învățământului laic organizat la Hănțești datează din prima parte a domniei lui Cuza. Dintr-o lucrare monografică a istoricului școlii de la mijlocul secolului XX reținem că ”în anul 1863 ia ființă prima școală în casele lui Neculai Moțoc, unde funcționează până în 1865 cu foarte puțini copii. În anul 1865, la 1 martie era ca învățător Dimitrie Cucu, care după iscălitură își adăuga și titlul de diacon. Școala era cu un singur post, funcționa în case particulare și în acest an școlar au fost înscriși 26 de elevi între 7-15 ani, toți băieți din satele Hănțești, Adâncata și Mitoc. În anul școlar 1865-1866 școala funcționează cu un număr de 19 elevi.”

Lipsa unui local de școală adecvat și ”foametea mare din anii 1864-1866 (când) băieții trebuiau la plugurile boierești”, au condus la suspendarea cursurilor școlii în perioada 1866-1872 și 1881-1883. În intervalele anilor 1872-1881 și 1883-1905 cursurile școlare s-au ținut tot în casele unor localnici și în chiliile din curtea bisericii. De la înființarea Școlii Rurale din Hănțești (1863) și până în 1881, instituția a avut un singur post de învățător, cu o clasă redusă numeric (19-20 elevi), învățători fiind preotul Popovici Vasile (1872-1880) și Călinescu Constantin (1880-1881).

La redeschiderea cursurilor, pe 1 noiembrie 1883, Școala Rurală Hănțești avea o singură clasă cu 28 de elevi înscriși, care studiau cu preotul învățător Măzăreanu Gheorghe cunoașterea literelor, silabisirea, citirea, rugăciunea, numărarea și scrierea, având un sistem de notare de la 1 la 10.

Din anul 1883 și până după Al Doilea Război Mondial, învățământul hănțeștean a cunoscut o afirmare fără precedent, rămasă ca etalon calitativ și pentru generațiile următoare, prin extinderea continuă a nivelelor de studiu, cuprinderea majorității tinerilor satului în sfera instruirii, construcția primelor localuri de școli, dar mai ales prin competența unui corp de învățători stabil, format din localnici și cadre didactice stabilite aici, atașați valorilor neamului, cu o înaltă ținută morală și profesională (absolvenți ai unor școli normale de prestigiu), care s-au dovedit adevărați Apostoli ai satului în plan instructiv-educativ. Ei au trecut făclia științei de carte din generație în generație. Icoana acestor dascăli, devotați iluminării sătenilor cu știința de carte și cu o educație aleasă, a rămas vie, ca un simbol în conștiința localnicilor, cu nume care au impus respect ți recunoștință: Preotul Gheorghe Măzăreanu, Dumitru Ionescu, Ion și Maria Atanasiu, Dumitru și Maria Mihailovici, Mihai și Maria Halunga, Constantijn Curliuc, Gheorghe și Natalia Zugravu, Clara, Minodora și Vasile Hodoroabă, Ioan și Ecaterina Proorocu.

Unii dintre ei au contribuit la ridicarea prestigiului școlii din funcția de directori (Pr. Gh. Măzăreanu, învățătorii I. Atanasiu, M. Halunga, Gh. Zugravu etc.) oameni politici și de cultură (I. Atanasiu – senator și deputat, M. Halunga, D. Ionescu și Pr. Gh. Măzăreanu – prin colaborările cu societăți și publicații de prestigiu ale epocii, în care au făcut cunoscute nestematele folclorice autentice ale satului, înființarea primelor biblioteci, etc.)

În timpul directorului Ion Atanasiu s-a construit primul local al școlii din Hănțești (1905), ars ulterior într-un incendiu la sfârșitul războiului (1907). Localul avea patru săli de clasă ”din care trei folosite pentru cursuri, iar una despărțită în două era folosită ca locuință pentru dirigintele Ion Atanasiu”. (Monografia satului Hănțești, ms. 1953). Școala s-a construit între actuala Grădiniță de copii Hănțești și terenul de fotbal, unde se mai păstrează vechile temelii, pe ”locul donat de Roza Goilav, proprietara moșiei Hănțești. Materialul lemnos pentru construirea școalei a fost donat de prințul dimitrie P. Moruzi de pe proprietatea sa de la Văculești – Dorohoi. Transportul materialului s-a făcut de către locuitorii comunei, iar cheltuielile pentru ridicarea localului s-au făcut din fondul adunat din serbări, din fondul comunal, 500 lei donați de proprietara Roza Goilav și 4000 lei dați de la județ” ( Monografia comunei Hănțești, ms. 1929).

Directorul Mihai Halunga a mobilizat eforturile și resursele comunității și ale autorităților vremii, construind după 1925, pe vechea temelie un nou local de școală acoperit cu șindrilă, mistuit și acesta într-un incendiu în ianuarie 1949.

După anul 1883 se extinde învățământul cu clasele I-V la Hănțești, existând un singur post (ocupat de preotul învățător Gheorghe Măzăreanu), până în anul 1895, când se vor înființa 2 posturi prin venirea învățătorului Ion Atanasiu de la Școala Zvoriștea. Din 1924 s-a trecut la 5 posturi de învățători pentru clasele I-V, din 1927 la 6 posturi pentru clasele I-VI și din 1929 la 7 posturi pentru un învățământ de 7 clase.

În decursul timpului, școala din Hănțești a purtat mai multe denumiri oficiale: Școala Rurală (1863-1881), Școala de Model (1883-1895), Școala Primară Superioară Mixtă (1897-1929), Școala Primară Mixtă (1897-1920), Școala primară de Băieți și Școala Primară de Fete (1919-1930), Școala primară Mixtă (1931-1950), Școala de 7 ani (1951-1959), Școala de 8 ani (1962-1965), Școala Generală de 8 ani (1965-1982), Școala Generală de 10 ani (1982-1990), Școala cu clasele I-VIII (1990-2005), Școala de Arte și Meserii (2005-2010), Școala Gimnazială (2010-2012), Școala Gimnazială ”Mihai Halunga” (din 2012) – denumire dată la propunerea Consiliului Local Hănțești, în amintirea vrednicului dascăl Mihai Halunga.

Până în anul 1950 a continuat să existe învățământul primar de 7 ani, cu patru clase primare și trei clase complementare. Din 1951 s-a trecut la învățământul gratuit și obligatoriu de 7 clase (4 clase primare și clasele V-VII gimnaziale), din 1961 s-a trecut la învățământul obligatoriu de 8 ani, iar între 1982-1990 a funcționat la Hănțești și treapta I de liceu (clasele IX-X, în profilul agricol), elevii studiind și discipline de specialitate noi: agrotehnică și bazele zootehniei. Efectivele de elevi au crescut considerabil, mai ales după anul 1970, învățământul primar, gimnazial și ulterior treapta I de liceu funcționând cu câte 2 (uneori chiar 3) clase paralele, supradimensionate ca efectiv.

În anul 1952 s-a construit actualul corp A al școlii, pe terenul fostului parc al curții boierești, cu patru săli de clasă, sală pentru bibliotecă, cancelarie și o sală – locuință pentru directorul școlii.

Datorită creșterii efectivelor de elevi, în anul 1976 se dă în folosință actualul corp B al școlii cu săli de clasă mari, spațioase, cu ateliere pentru desfășurarea practicii și cu o minisală de sport, amenajată mai târziu.

DIRECTORII ȘCOLII GIMNAZIALE ”MIHAI HALUNGA” – HĂNȚEȘTI DE-A LUNGUL TIMPULUI

Pr. MĂZĂREANU GHEORGHE = 1883-1889

Înv. IONESCU DUMITRU = 1889-1895

Înv. ATANASIU ION = 1895-1913

Înv. MIHAILOVICI DUMITRU = 1914-1923

Înv. HALUNGA MIHAI = 1923-1952

Înv. ZUGRAVU GHEORGHE = scurte perioade între 1927-1952

Înv. PROOROCU IOAN = 1952-1958

Prof. CHIȚU IOAN = 1958-1959

Înv. GAJBAN CONSTANTIN = 1959-1961

Înv. CHIȚU MARGARETA = 1961-1971

Prof. PINTILIE MIRCEA = 1971-1972

Prof. TOMȘA MIHAIL = 1972-1973

Prof. JÎTARU DAN-DUMITRU = 1973-1984; 1989-1997

Prof. TOMȘA MARIA = 1984-1989

Prof. BEJINARIU LEONARD = 1997-2012

Prof. CHITIC ANCA-MANUELA = 2012-2015

Prof. ASĂVOAIE ANDREI-SERGIU = 2015 –

În urma reformei administrative din anul 1968 se desființează comuna Hănțești, fiind inclusă în comuna Adâncata, iar Școala Hănțești va deveni structură a Școlii Adâncata, până în ianuarie 2004, data reînființării comunei Hănțești. Din anul 2005 se vor înființa și clase de arte și meserii cu profilul fabricarea produselor semifinite din lemn, anul 2010 fiind ultimul an în care au terminat absolvenți ai acestui profil.

În anul 2008 corpurile A și B ale școlii intră într-un program amplu de reabilitare cu fonduri guvernamentale. Lucrările încep în toamna anului 2008 la corpul A, însă din lipsa fondurilor lucrarea se sistează, până în anul 2013, când proiectul reabilitării este preluat de către Consiliul Local Hănțești la insistențele Domnului primar Daniel Olariu și modernizat la standarde europene. Cu finanțare guvernamentală, la începutul anului 2015 încep lucrările de extindere și reabilitare și la corpul B al școlii, fiind finalizat în luna mai 2016. Proiectul, realizat de Arhitect Ela Chirica, fiica a satului, prevede realizarea a 4 noi sali de clasă, grupuri sanitare, încălzire centrală și reabilitare totală a clădirii la care nu s-au facut investitții majore de la construcția ei din 1976.