MIHAI HALUNGA

Personalitate proeminentă a învățământului hănțeștean

Dintre personalitățile marcante care au trăit și profesat în veacul trecut la Hănțești, s-a remarcat învățătorul și directorul de școală MIHAI HALUNGA.

Portret Mihai Halunga

Portret Mihai Halunga

Neamul Halunga, de veche origine italiană, s-a stabilit la sfârșitul secolului al XV-lea în zona Hotinului. Mulți reprezentanți ai acestui neam erau meșteșugari iscusiți în cioplirea blocurilor de piatră pentru zidurile cetăților și bisericilor medievale. Printre ei s-a numărat și meșterul Vasile Halunga, adus de vornicul Teodor Silion pentru renovarea Bisericii ”Duminica tuturor Sfinților” din Hănțești. Alți reprezentanți ai familiei Halunga au pus bazele învățământului bisericesc și laic organizat în diverse așezări din nordul Moldovei, în prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Amintirea cea mai vie a hănțeștenilor e păstrată pentru renumitul învățător HALUNGA MIHAI, care a slujit cu devotament învățământul hănțeștean timp de 44 de ani (între anii 1923 și 1967), din care 29 de ani în funcția de director al școlii (1923-1952).

Născut în anul 1898 la Brehuiești, în județul Botoșani, a absolvit cursurile Școlii Normale de Băieți ”Vasile Lupu” din Iași, unde l-a avut profesor pe reputatul istoric documentarist Mihai Costăchescu, între anii 1912-1913. În acea perioadă a cules numeroase creații autentice de folclor (plugușoare, cântece, colinde, snoave) de la bătrânii satului Hănțești, publicate în ”Colecția de cântece populare românești” sub semnătura lui Mihai Costăchescu, în anul 1919.

Începând cu anul 1923, învățătorul Halunga Mihai a profesat numai la Școala Hănțești, ca învățător și director, alături de soția sa Halunga (Manolache) Maria, învățătoare și ea. Călăuzit de înaltele idealuri ale educației acelor vremuri, directorul Mihai Halunga s-a înconjurat în nobila-i misiune de un colectiv stabil de cadre didactice cu o solidă pregătire profesională, științifică și metodică, dar și cu o conduită morală model pentru generațiile de copii. Amintim cadre didactice precum Preotul Gheorghe Măzăreanu, Mihailovici Dumitru, Mihailovici Maria, Zugravu Gheorghe, Zugravu Natalia, Curlic Constantin, Hodoroabă Minodora, Hodoroabă Vasile.

Învățător, om de cultură, dar și cetățean atașat satului Hănțești, în care a locuit, Mihai Halunga a avut o contribuție importantă la construirea localurilor de școală, la animarea vieții cultural-artistice în lumea satului tradițional, la păstrarea tradițiilor locale, la viața întregii comunități locale hănțeștene – străveche așezare umană.

După anul 1952, a funcționat ca învățător până la pensionare, în 1967 fiind stimat și apreciat de elevi, săteni, colegi, autoritățile vremii și de inspectorii școlari, pentru pregătirea profesională și pedagogică, pusă în evidență cu ocazia numeroaselor inspecții efectuate în școală.

După o carieră didactică strălucită, de aproape jumătate de veac, pusă în slujba comunității, renumitul învățător s-a pensionat și, alături de soția sa, a plecat la București la copiii săi Doru, Dinu și Margareta Halunga, toți intelectuali cu vocație.

Legătura cu localitatea noastră a menținut-o ulterior prin Mircea Halunga, nepotul său, de profesie inginer. Împătimit de cercetarea științifică pe tărâmul istoriei și al genealogiei în special, Mircea Halunga s-a preocupat de adunarea materialului necesar redactării unei monografii a Hănțeștiului, de care a fost legat sufletește. A întreținut o vie și bogată corespondență cu Preotul Nicolae Miron, înaintând câteva memorii autorităților pentru revenirea Hănțeștiului la statutul de comună, în urma legii abuzive și nejustificate din 1968.

Pentru hănțeșteni, a rămas mereu vie și strălucitoare ”icoana” învățătorului Mihai Halunga.

Cea mai proeminentă personalitate a învățământului hănțeștean, cu o istorie de peste un veac și jumătate de la primele sale forme organizate, învățătorul Mihai Halunga a fost un adevărat ”luminător al satului”, într-o perioadă zbuciumată a existenței sale. A rămas în memoria colectivă un adevărat dascăl care și-a slujit cu pasiune și profesionalism neamul.

Meritele sale au fost recunoscute de posteritate și prin faptul că, în ședința Consiliului Local al Primăriei Hănțești din 31 ianuarie 2013, s-a atribuit Școlii Gimnaziale Hănțești numele marelui dascăl.